Localnicii din Boholt au decis sa instaleze caldarea de tuica chiar in centrul satului, langa un izvor de apa minerala. Fabrica traditionala de tuica se afla, de fapt, la mai putin de 100 de metri de fabrica de apa minerala de la Boholt, lasata de stat in izbeliste cu vreo zece ani in urma.
“Racire” cu apa minerala
Taranii s-au instalat asa de bine incat caldarile pentru tuica sunt amplasate pe un cuptor permanent si adapostite de un sopru spatios, in care au la dispozitie curent electric, o masa, dar si un pat. Apa minerala captata de la izvorul din apropiere (zona-n care s-a gasit un jgheab de pe vremea ocupatiei romane), este folosita doar pentru racirea vasului de condensare. “Apa asta-i cea mai rece. Cu cat ii mai rece apa de la racire, cu atat iese tuica mai buna. Noi o cam facem la 40 de grade, asa. Cine vrea, o face si intoarsa si o scoate la 60, chiar la 80 de grade”, spune Nicolae Luca (71 de ani). In sopru e mai tot timpul veselie. Si sa nu bei tuica, aburii de prune fermentate puse la fiert te-mbata. La nici cinci metri in dreapta soprului, oameni de prin satele alaturate mai vin sa-si ia in bidoane apa minerala de Boholt si striga la cei aflati la produsul tuicii “Baaa… da inca o conducta de la caldare-ncoace cand trageti? Ca aici ii numa’ apa rece. Ia bagati voi si niste apa calda de-aia de-a voastra”. Raspunsul “muncitorilor de la caldari” vine negresit: “Mosule, aia-i apa acra. Noi o luam s-o facem apa dulce si-o mai facem sa te si arda pe gat”.
GVU, cel mai vechi partid
La intrarea in “fabrica” de tuica, troneaza deja afise cu unul dintre candidatii la prezidentiale: “Mi le-or dat doua fete dragute. Am zis ca sa nu le refuz, da-mi pare rau ca o trebuit sa le lipesc si ca n-am avut un cui la indemana, ca i l-as fi batut in cap (candidatului de pe afis – n.red.). Oricum, eu nu votez cu niciunul dintre astia de acuma. Io-s sustinator al GVU-ului. Adica Partidul Gatlejului Vesnic Umed”, rade Gheorghe Voicu (57 de ani), recomandandu-se mandru: “Ma cheami Ghiut de la Vascaut’”. Cateva clipe mai tarziu, Ghiut de la Vascaut redevine serios, pentru ca-si aduce aminte ca-n toamna asta n-a avut deloc prune si ca se afla langa caldarea de tuica doar ca sa-si ajute vecinul caruia i-a venit randul sa faca tuica. Trece din nou la treaba, baga-n caldare 10 galeti cu prune fermentate.
Dintr-un banc in altul
In timp ce ajutorul sau da drumul rotii invartite de un motor electric cu o curea de transmisie (pentru care taxa este de 2,5 lei pe ora), iese iar in fata “fabricutei” si-l provoaca pe un nou musteriu al izvorului de apa minerala de langa soprul din care ies aburi de tuica: “No, mosule! Iar ai gresit teava la care tre’ sa vii cu sticla”. “Mosul”, care se numeste Leudoru Luca si spune ca are “70 de ani fara 7”, nu se lasa si-i raspunde: “Ma, tu nu stii ca beutura cea mai buna-i apa de izvor... Daca-ntr-un strop de apa pui un kil de vinisor?”. Iar seria de glume si bancuri nici ca da vreun semn sa se opreasca vreodata, poate doar peste vreo cateva zile, cand fabrica de tuica din Boholt isi va sista activitatea pana la anul, in toamna.
READ MORE - Apa care "arde”, scoasa din prune cu apa minerala
“Racire” cu apa minerala
Taranii s-au instalat asa de bine incat caldarile pentru tuica sunt amplasate pe un cuptor permanent si adapostite de un sopru spatios, in care au la dispozitie curent electric, o masa, dar si un pat. Apa minerala captata de la izvorul din apropiere (zona-n care s-a gasit un jgheab de pe vremea ocupatiei romane), este folosita doar pentru racirea vasului de condensare. “Apa asta-i cea mai rece. Cu cat ii mai rece apa de la racire, cu atat iese tuica mai buna. Noi o cam facem la 40 de grade, asa. Cine vrea, o face si intoarsa si o scoate la 60, chiar la 80 de grade”, spune Nicolae Luca (71 de ani). In sopru e mai tot timpul veselie. Si sa nu bei tuica, aburii de prune fermentate puse la fiert te-mbata. La nici cinci metri in dreapta soprului, oameni de prin satele alaturate mai vin sa-si ia in bidoane apa minerala de Boholt si striga la cei aflati la produsul tuicii “Baaa… da inca o conducta de la caldare-ncoace cand trageti? Ca aici ii numa’ apa rece. Ia bagati voi si niste apa calda de-aia de-a voastra”. Raspunsul “muncitorilor de la caldari” vine negresit: “Mosule, aia-i apa acra. Noi o luam s-o facem apa dulce si-o mai facem sa te si arda pe gat”.
GVU, cel mai vechi partid
La intrarea in “fabrica” de tuica, troneaza deja afise cu unul dintre candidatii la prezidentiale: “Mi le-or dat doua fete dragute. Am zis ca sa nu le refuz, da-mi pare rau ca o trebuit sa le lipesc si ca n-am avut un cui la indemana, ca i l-as fi batut in cap (candidatului de pe afis – n.red.). Oricum, eu nu votez cu niciunul dintre astia de acuma. Io-s sustinator al GVU-ului. Adica Partidul Gatlejului Vesnic Umed”, rade Gheorghe Voicu (57 de ani), recomandandu-se mandru: “Ma cheami Ghiut de la Vascaut’”. Cateva clipe mai tarziu, Ghiut de la Vascaut redevine serios, pentru ca-si aduce aminte ca-n toamna asta n-a avut deloc prune si ca se afla langa caldarea de tuica doar ca sa-si ajute vecinul caruia i-a venit randul sa faca tuica. Trece din nou la treaba, baga-n caldare 10 galeti cu prune fermentate.
Dintr-un banc in altul
In timp ce ajutorul sau da drumul rotii invartite de un motor electric cu o curea de transmisie (pentru care taxa este de 2,5 lei pe ora), iese iar in fata “fabricutei” si-l provoaca pe un nou musteriu al izvorului de apa minerala de langa soprul din care ies aburi de tuica: “No, mosule! Iar ai gresit teava la care tre’ sa vii cu sticla”. “Mosul”, care se numeste Leudoru Luca si spune ca are “70 de ani fara 7”, nu se lasa si-i raspunde: “Ma, tu nu stii ca beutura cea mai buna-i apa de izvor... Daca-ntr-un strop de apa pui un kil de vinisor?”. Iar seria de glume si bancuri nici ca da vreun semn sa se opreasca vreodata, poate doar peste vreo cateva zile, cand fabrica de tuica din Boholt isi va sista activitatea pana la anul, in toamna.
